Ambalată în hârtie lucioasă, fericirea moțăie deja sub brad. Curând vom încovoia iar mesele cu tăvi. Și iar toată arca lui Noe rumenită, cu un măr în gură, va trona peste recolte întregi de cartofi aurii. Ne vom minuna iar câți litri de vin și pălincă pot să tranziteze printr-un singur și mititel pahar. Și iar, ghiftuiți și țanțoși în haine cu sclipicele, ne vom îngropa sub un munte de cadouri și vom aștepta să ne umple fericirea. 

Povestea e aceeași în fiecare an: mult așteptata fericire vine cam pe la începutul petrecerii, stă câteva ceasuri și apoi te lasă singur, în vârful patului, cu o stropșitoare migrenă și o usturătoare durere în buget. 

Ne vom lamenta iar că fericirea asta e înșelătoare și nu poți pune mare bază pe ea. Vine rar și stă puțin, dar nimeni nu-i cere socoteală. Tristețile le întoarcem pe toate fețele, le analizăm și le combatem. Fericirea o trăim și, când se lasă prea mult așteptată, o hăituim cu ofrande, o zgândărim cu surprize, o ademenim cu paranteze regulate în frazele timpului.

Fiecare cu rețeta lui

La unii, fericirea trece prin stomac. Cască gura și hop fericirea în foi de varză și cremă de ciocolată coboară gogâlț-gogâlț la vale. 

La alții, și-a făcut grădină pe o circumvoluțiune de creier și cultivă sâmburi de cunoaștere. Deschid o carte și hop fericirea sare pe ei cu o ghirlandă întreagă de cuvinte. 

Alții au alungat fericirea la granițele puterilor lor, pe un vârf de munte sau în detaliul acela pe care nu au reușit până acum să-l șlefuiască. Un simplu hop nu mai e suficient să dai de fericire. Trebuie să depui mult efort, să lași în urmă tot ceea ce ești pentru că, ieșit ca fluturele din omidă, să poți gusta nectarul fericirii. 

La alții, fericirea e coronița cu zâmbetele pe care le culeg de pe fețele celor cărora le-au făcut un bine. N-au nimic pe masă, n-au nimic prin casă. Dar, hop, cineva undeva strigă după ajutor. Și, hop, fără să stea pe gânduri întind un deget, dau toată mâna și ultima cămașă. Salvatul e nemulțumit că năsturelul lui de diamant se clatină. Hop îi dau și ultimul capăt de ață ca să-și coasă dumnealui năsturelul. Și iată-i despuiați, cu coronița lor de zâmbete pe creștet, fericiți nevoie mare.

Alchimiștii moderni ne vântură promisiunea unei domesticiri totale a fericirii. După spusele lor, nu e mare lucru de făcut. Iei de-a valma tot ce îți aduce viața, trântești ingredientele indicate de ei, îndeși totul în oala pozitivismului și lași câteva ceasuri bune la cuptor. Când e gata, convoci familionul și prietenii. Ai grijă să scoți din organigramă toxicii și soacra-limbă-ascuțită. Tai felii fericirea și o împarți echitabil la toți. Care rezistă și nu înghite, îl treci frumușel în batalionul de toxici și îl scoți cu totul din aria de acoperire. Și, hop, cu soarele pozitivismului în ochi, fără mâzga cleioasă a toxicilor pe ghete, poți zburda toată ziulica cu fericirea de mână. 

Exemplele ar putea continua, căci de când e lumea lume oamenii avansează prin viață urmărind obiective și hrănindu-se cu cioburi de fericire.  

Cine are dreptate și cât sunt de fericiți cei săraci cu duhul sau cei care au vise dospite ori situate la ani-lumină de capacitățile lor?  Șantierul filozofic e abia la început. 

Felia de fericire a copiilor

La copii, definiția fericirii e în construcție. Cărămizile ei sunt evenimentele cu puternică încărcătură emoțională, zâmbetele și bucuriile părinților și adulților importanți în viața lor, darurile ce le primesc, aprecierile, momentele de seninătate deplină. De sărbători, copiii observă atenți spectacolul vieții și prin tot ceea ce facem, spunem și dăruim transmitem implicit copiilor o anumită rețetă a fericirii. 

Câte cadouri și zâmbete, atâtea cărămizi noi în definiția copilului. De aceea e bine ca darurile să fie diverse şi să NU se rezume doar la OBIECTE, iar zâmbetele să vină simplu, nestăvilite. 

E bine ca orice copil să primească daruri, căci darurile sunt un mod de a-i arăta iubire. Dar, înainte de a dărui obiecte foarte scumpe, întreabă-te dacă e bine să-ți înveți copilul că fericirea costă mult. Înainte de a-l sufoca cu obiecte, întreabă-te dacă e bine să-ți înveți copilul că fericirea este în ceea ce posedăm. Înainte de a-l proțăpi în capul mesei ca pe rege și a-l îndopa cu ce ai mai bun, întreabă-te dacă e bine să îl înveți că fericirea e undeva prin stomac și că nu ai nimic altceva de făcut pentru a o atinge decât să caști maaaaare gura.  

Printre cadouri ai pus și câteva cărticele? Copilul va învăța că sunt bucurii pe care le întâlnești citind. Printre cadouri ai pus și jocuri de construcție sau științifice la care el nu s-a gândit? Jucându-le cu tine, copilul va constata că sunt bucurii care vin învățând. 

Orice pachet i-ai pune în brațe copilului nu uita că cel mai frumos dar este pentru el zâmbetul tău, dar și momentele pe care le va petrece alături de tine. Vei cânta colinde și vei mulțumi Domnului la ceas de sărbătoare? Copilul va învăța cu tine că  fericirea poate veni de undeva de sus și că în momentele de fericire ne ridicăm ochii spre cer și mulțumim.  

Îi vei cere copilului să îl ajute pe Moș și să dea altor copii toate jucăriile de care nu are nevoie? Copilul va învăța cu tine că fericirea vine și din ceea ce dăruiești nu doar din ceea ce primești. 

Îi vei cere ajutorul la împachetat cadouri, la pregătirea bunătăților sau îl vei ajuta să facă desene sau mici obiecte de artizanat? Copilul va învăța că fericirea vine și din ceea ce el poate să facă. Pentru un copil nu e cadou mai minunat decât acela pe care, făcându-l cu mânuțele și știința lui, realizează că chiar și o gămălie de om fiind, este atât de bun, de harnic și de creativ încât vestitul MOȘ îl face mesagerul lui. 

Ambalată în hârtie lucioasă, fericirea moțăie încă sub brad. Mai ai încă timp să verifici dacă ea corespunde exact cu ceea ce dorești să transmiți copilului. Mai ai timp să adaugi ce lipsește, să îndepărtezi ceea ce sufocă și, mai ales, mai ai timp să-i dăruiești copilului oportunități. Oportunitatea de a-și ridica ochii spre cer, oportunitatea de a dărui, oportunitatea de a face ceva bun și frumos, oportunitatea de a deveni o verigă în lanțul generozității. 

Sărbători luminate tuturor!